Mă gândesc că titlul acestui articol vă poate da diferite idei despre tema pe care o voi aborda în următoarele rânduri și mă mai gândesc că va fi o mare surpriză. Am acordat destul de mult timp gândindu-mă cum aș putea să abordez acestă temă, cum aș putea să-mi exprim sentimentele mai bine așa că am hotărât să explic puțin situația.
Eram în drum spre casă în autobuzul 104 și nu era foarte aglomerat. În dreapta mea se aflau doi tineri ce discutau despre diferite tehnologii și din conversația lor am dedus că sunt la o facultate cu profil în acest domeniu. Peste ceva timp cei doi pornesc discuția despre acel robot ce a primit cetățenie în Arabia Saudită. Cu două sămptămâni în urma acestei întâmplări am vorbit la cursul de sociologia genului despre acest robot și ni s-a pus următoarea întrebare: „De ce credem că acel robot are trăsături feminine și se numește Sophia?”. Mult timp m-am gandit la acestă întrebare și nu vedeam sensul pentru care m-aș gândi la o astfel de întrebare, nu mi se părea că era ceva de studiat, de dezvăluit în faptul că acest robot se numește Sophia așa că am hotărât să nu mai caut informații.
De ce am adus în discuție acest lucru?
Ei bine, tocmai pentru că cei doi tineri din autobuz au venit cu informația pe care eu nu am putut să o găsesc și mi-au dat un motiv pentru care aș putea să vorbesc despre faptul că robotul ce a primit cetățenie în Arabia Saudită are trăsături feminine. Discuția celor doi pornește cam așa:
„-Ai văzut robotul acela care a primit cetățenie?
-Da!
-Ai văzut că e femeie?
-Da, dar de ce o fi făcut-o femeie?
-Că nu gândește, logic! Nu are creier! (râsete)”
Am fost foarte șocată de ce auzisem, nu mă gândisem la acest lucru niciodată, nu credeam că oamenii văd ceva în chestia asta. Am coborât cât mai repede din autobuz și mă gândeam la faptul că există motive pentru care să-mi pun întrebarea: De ce acel robot se numeste Sophia?. Poate vă gândiți că această situație este una tristă, neplăcută și poate că vă întrebați de ce am scris în titlu că a fost cea mai bună alegere să merg cu autobuzul. Da, a fost un moment neplăcut, însă m-a ajutat să-mi dau seamă că de multe ori lucrurile nu sunt așa cum cred eu și că în continuare există stereotipuri în ceea ce privește genul unei persoane.
Dar ce sunt aceste stereotipuri și cum ne influențează viața?
Stereotipurile de gen sunt definite de către Otilia Dragomir și Mihaela Miroiu „ca fiind sisteme organizate de credințe și opinii consensuale în legătură cu caracteristicile femeilor și bărbaților, precum și despre calitățile presupuse ale masculinității și feminității.” (O. Dragomir, M. Miroiu, 2008, p. 341) „Stereotipurile de gen fac parte dintr-un sistem mai larg de credințe despre gen care influențează percepțiile despre cele două sexe.” (O. Dragomir, M. Miroiu, 2008, p. 341)
Așadar, noi oamenii avem anumite credințe și opinii ce ne influențează percepția despre ce înseamnă a fi un bărbat și despre ce înseamnă a fi o femeie. Otilia Dragomir și Mihaela Miroiu afirmă faptul că „acest sistem de credințe se transmite mai ales prin așteptările societale, el incluzând totodată și atitudinile față de rolurile adecvate fiecărui sex, percepțiile cu privire la cei care violează aceste norme, precum și percepția de sine ca persoană de un anumit gen. Încă de la începuturile cercetării stereotipurilor de gen au fost identificate două mari grupuri de trăsături: grupul competent, asociat bărbaților, care include trăsături, cum ar fi încrederea în sine, independența, controlul (tipul activ), și grupul expresiv-călduros, asociat femeilor, care include trăsături, cum ar fi căldura, bunătatea, preocuparea pentru binele celorlalți (tipul empatic). Aceste trăsături reprezintă în mare parte și rezultatul percepțiilor de sine ale fiecărui gen în parte: bărbații se consideră ei înșiși mai activi, iar femeile mai orientate către ceilalți, mai empatice.” (O. Dragomir, M. Miroiu, 2008, p. 341)
O mare parte din aceste stereotipuri le cunoșteam și le cunosc și chiar cred că percepția unora dintre noi asupra genului s-a schimbat. De multe ori chiar mă gândeam că nu mai există așa mari probleme în ceea ce privește diferențele de gen, dar uite că cei doi băieți mi-au arătat că nu e chiar așa și mi-au oferit încă o inspirație pentru următorul articol. Așadar, „I need feminism because…” va fi titlul următorului articol de pe blog.
Bibliografie:
Dragomir, O., Miroiu, M. (2002). Lexicon feminist, Iași, Polirom.
Madeline's thoughts 